Dis de dimineata ne-am pornit la drum. Dar inainte de asta bestia a mai lepadat o oglinda. Ce-i drept n-a fost vina ei ci o ceafa bine plasata. Trebuia sa se intample o data si-o data.

Am ajuns rapid in Juanjui si am gasit un loc in care sa mancam. Am primit cel mai bun mic dejun de pana acum (banane prajite, orez, legume la gratar si carne). Bestia a beneficiat de atentia mecanicului de peste drum care a reglat lantul.

La iesire din Juanjui am vazut cat de bine il legase – ne-a sarit asa ca am scos trusa de scule si l-am reparat noi. Ne-au prins si elvetienii din urma si ne-am intins la drum. Era cald si frumos afara. Tocmai bine pentru o zi plina de condus.

Intrati in padure am vazut un nor mare de ploaie venind spre noi. Nu am reusit sa tragem bine pe dreapta si sa ne luam hainele de ploaie ca a si inceput pototpul.
Fiind racorita de ploaie, bestiei ii mergea foarte bine. Noi, in schimb, simteam cateva firicele de apa pe piele.

Ca si cum nu ar fi fost deajuns ploaia interminabila, asfaltul s-a transformat intr-o mare groapa iar drumul a inceput sa serpuiasca printre munti. A parut un drum fara sfarsit, dar incet, incet am reusit sa ajungem la Tocache, adica la 170 km de Tingo Maria (destinatia noastra). Am hotarat sa ramanem acolo constienti fiind ca ziua urmatoare trebuie sa acoperim inclusiv aceasta distanta pentru a ajunge in Huanuco precum si de faptul ca in nici un caz nu vom putea opri pe drum, bucata dintre Tingo Maria si Huanuco fiind considerata cea mai riscanta din punct de vedere al atacurilor banditilor.

Am gasit un hotel cu apa calda cel putin in teorie. In realitate apa era cel mult calduta iar presiunea era atat de mica incat abia forma un firicel.
Iesiti in oras la promenada gasim aceleasi cladiri nefinisate si ambrambureala din celelalte orase precum si faimoasele rotiserii. Dupa doua ture de oras am reusit sa gasim un loc in care serveau si altceva inafara de pui.

In timp ce mancam ne-am intalnit cu Peter, tipul ce merge singur si imparte ratuste de plastic oamenilor / copiilor pe care ii intalneste. Peter era la cumptarat de haine deoarece bagajul cu toate lucrurile ii sarise din mototaxi si il pierduse. Mai avea doar un rucsac cu aparatul foto, actele si un laptop. Ne-a povestit ca a avut foarte multe probleme cu motoreta si ca a stat foarte mult prin service cu ea dar ca acum merge bine. Am realizat cat de ascultatoare e bestia noastr. (cel putin deocamdata).
Au aparut si elvetienii pana la urma, am mai baut o bere si am stabilit ca in functie de conditiile de drum de maine luam o decizie cu privire la destinatie.