Ne trezim infasurati in multitudinea de paturi in care ne-am cuibarit seara. Frig in continuare…ceva nu e bine. Verificam temperatura: 0 grade, real feel -23. Aha! Sa fugim repede din oraselul asta ca nu-i a buna.

Zis si facut, trezim bestia si plecam la drum. Pe frigul asta abia se misca si ea si noi. Ea pentru ca-i e frig si nu are aer (4000 metri) noi pentru ca nu ne mai putem misca.

Traseul de astazi ar trebui sa fie o coborare pana in Huancayo, oras aflat la 3200 metri altitudine.

Pe drum avem un deja-vu. Am mai fost pe aici, prin zonele acestea golase: Mongolia, peisajul seamana izbitor de tare.

Facem stanga catre Tarma si incepep sa urcam. Nedumeriti ne uitam unul la altul si nu intelegeam ce se intampla. Ajunsesem la 3500 metri si era deja o idee mai cald. Dupa aproape o ora de urcat verificam altimetru: 4100. Incepem coborarea si ajungem in Tarma (aproximativ 3000 metri). Gasim o bojdeuca si ne bucuram de un brunch.

Incalecam pe bestie si ii spunem ca urmatoarea oprire e in Huancayo, oras in care ne asteptam sa ajungem foarte repede. Ei bine, iar am inceput sa urcam, iarasi am ajuns la peste 4000 metri. In sfarsit coborarea catre Huancayo si vremea incepe sa se incalzeasca.

Ajungem in oras, o debandada totala. Mototaxi-urile au fost inlocuite de masini, dar si aici, ca si in Ulaanbaatar condusul este un mister pentru locuitori. Maxitaxi-urile se bat pe clienti in sensul ca este o cursa nebuna intre ele, depasesc haotic, si iti taie fata doar pentru ca au vazut un potential client. Toata lumea claxoneaza. De ce? Nu intelegem.

Intr-un final ajungem la hotel si am iesit la un scurt tur de oras. Revenim in camera, vorbim cu elvetienii ca ne vedem mai tarziu dar atat noi cat si ei ne-am trezit a doua zi 🙂