Entuziasmul este la cote maxime. In sfarsit ne aliniem la start. Este ora 12:00 si fiecare echipaj isi leaga bagajele cat mai bine de mototaxi. Regula este simpla: ce nu este legat dispare. Am invatat si eu acest lucru pe propria-mi piele cand mi-am pierdut actele in prima saptamana de cand mi-am luat motocicleta. Daca esti cu masina si iti cade ceva din buzunar il gasesti sub scaunul soferului. Pe motocicleta nu mai ai unde sa cauti!

Evenimentul a inceput cu o alergare pana la mototaxi si scoaterea acestora din zona de start. Am alergat tare, motoreta a pornit la prima cheie si asa am reusit sa luam primii startul. Pe prima panta, la iesirea din satuc, bestia a inceput sa naparleasca asa ca a cazut o aripa protectoare de la motor. Asta e! Nu este esentiala. Go go little beast!

Dupa 10 km viteza s-a redus brusc de la 40 km/h la 20km/h. A cincea nu a mai tras, nici a patra, nici a treia. Motorul s-a oprit. Ne-am dat jos, am inspectat situatia si nu am gasit nimic. A oprit un alt echipaj ce facuse si Ricshawrun si ne-a spus sa verificam filtrul de aer. Era singurul lucru pe care stiau ei sa il verifice. Am incercarcat si nimic. Era curat. Am inercat sa pornim din nou si a mers. Ne-am gandit ca e de vina la panta pe care urcam. Bestia “zbura” cu viteza pe care noul detinator al recordului mondial pentru maraton a scos-o la Berlin 20 km/h.

Pascal si Patrick, echipajul din Elvetia care avea sa ne insoteasca pentru primii 600 de km, se oprisera si ei cu 1 km mai in fata. Aveau probleme cu rezervorul. O mica gaurica. Dar multa benzina se pierdea prin gaurica asta. I-am asteptat, au dat jos reservorul si l-au lipit cu superglue. Sa vedem cat tine …
Ne-am oprit la o benzinarie unde ne-am verificat presiunea la roti si am plecat mai departe spre Piura.

Dupa 5 km aceeasi problema. Motorul a pierdut din putere si in cele din urma a murit. 5 minute pauza si iarasi la drum. Mai avem aproximativ 50 km pana-n Piura. In ritmul acesta ajungem in 5 ore. S-a repetat problema de vreo 4,5 ori dupa care, dintr-o data, a inceput sa mearga. Ne-am oprit intr-o benzinarie, i-am dat bestiei jar de ’95 sa o energizam si am fugit catre urmatoarea localitate. Planul era sa mergem pana la Olmos. Se pare ca nu o sa functioneze asa ca ne vom opri in Chulucanas.

Bestia s-a mai scuturat o data si a mai pierdut si cealalta aparatoare. Merge si fara aceasta. Din fericire e ultima si alta nu mai are de pierdut. Pe langa asta, 50 de grame in minus nu strica. Motoreta asta chiar se chinuie cu greutatea noasta si a bgajelor. Pe noi nu a reusit sa ne arunce inca asa ca a aruncat si ea ce-a putut.

Desertul a mai disparut iar aerul a devenit mai rece.

La un moment dat, am vazut un localnic cu un mototaxi oprit pe parginea drumului ce facea semne cum ca ar avea nevoie de ajutor. Si jucaria lui era facuta tot pe vapor in drum spre China. Ne-am oprit. Omul avea motorul demontat aproape in intregime si avea nevoie de o cheie de 17”. L-am ajutat, si-a reparat baraitoarea si am plecat mai departe. In timp ce-l ajutam a aparut si Peter, un american ce calatoreste singur si are in bagaj 100 de ratuste de plastic pe care isi doreste sa le imparta localnicilor. La noi in bagaj n-ar fi avut loc nici macar doua. Am facut un convoi de 3 mototaxi (noi, elvetienii si americanul). Mai avem aproximativ 30 km pana la destinatie.

Ajunsi in oras am gasit un hotel, am parcat calutii si am iesit la plimbare.

Chulucanas este un oras mic, dar foarte agitat. Motociclete calare peste mototaxi si din cand in cand cate o masina, oamenii sunt foarte agitati dar primitori.

Peste tot sunt rotiserii. Se pare ca puiul este de baza pe aici.

Tragand linie, chiar daca suntem in urma cu 120 km putem spune ca a fost o zi buna. Bestia si-a revenit pe final si totul mergea struna :).

Pe maine!