Pe ‘nATAȘa o primisem înapoi în seara de dinainte. Mecanicul îi înlocuise tot traseul de fire plecat de la baterie și de unde pornise incendiul din ziua anterioară. Ne-am petrecut mare parte din dimineață alegând cel mai potrivit mod în care să prindem de motocicletă gențile mari de la The North Face, cumpărate de la magazinul All Mountain din Băneasa. Am mai fi stat să alegem varianta cea mai potrivită din miile de combinații, dar deja celelalte echipaje cu care plecam spre coasta Baikalului dădeau semne de nerăbdare. Ba chiar am plecat ușor în urma lor, dar am abordat un traseu care ne-a scos cumva înainte pe drumul care ducea către coastă. Ba chiar am avut timp să oprim și la benzinărie ca să umplem rezervoarele și două canistre de rezervă cu combustibil, cât să ne ajungă pentru cele două zile în care nu mai aveam unde să ieșim pe coastă pentru alimentare.

Acolo am auzit pentru prima dată și expresia „Rusky technology”, spusă (ce-i drept, nu foarte încrezător) de tipul care ne-a făcut alimentarea la benzinărie atunci când i-am zis, prin semne și uneori chiar în română, că urmează să traversăm Baikalul cu ‘nATAȘa.

După ce ne-am regăsit cu celelalte echipaje, nu ne-am mai oprit din drum. Decât când am reorganizat modul în care am legat bagajele de motocicletă. Sau când frigul care se lăsa ne-a făcut să mai punem un rând de echipament pe noi. Sau când… ei bine, am rămas înzăpeziți.

Cât dspre frig, bine că am avut de unde să punem pe noi, că fix din ziua aia temperaturile au început să scadă drastic, de la -15°C cât am găsit când am ajuns în Irkutsk, până la -30°C în prima noapte pe malul lacului. În cele două genți The North Face Base Camp Duffel pe care le-am cărat din România a fost tot echipamentul ne-a ținut de cald și ne-a ajutat să revenim întregi acasă.

Am început să ne pregătim de campare pe coasta Baikalului, în zona așezării aproape părăsite Bol’shoye Goloustnoye, unde tot ce vedeam în dreapta noastră era o mare redusă la tăcere. Toată gheața pe care nici n-o puteam cuprinde cu privirea era lacul Baikal, așa cum e el mai bine de 6 luni din an, de parcă cineva i-a pus un imens capac de gheață.

Am surprins câteva imagini, ca să marcăm așa un moment important, dar ne-am apucat rapid de întins cortul în care urma să ne petrecem prima noapte la -30°C.

Am stat puțin în jurul focului pornit din vreascuri și cioturi de lemn pe care le-am adunat din pădurea de lângă coastă, dar de frigul crâncen cel mai bine ne-au ferit (în ordinea apropierii de piele) stratul de corp de la Merinito, sacii de dormit Marmot și cortul Pinguin.