Așa cum imposibilul e, de fapt, posibil, la fel și dormitul la cort, din nou la – 30°C direct pe gheața Baikalului, s-a dovedit o experiență palpitantă, dar realizabilă. Încă o dovadă că #TodayYouCanDoAnything!

A treia zi a început cu cafeaua pregătită pe lac de unul dintre colegii de aventură. Am reluat drumul spre mijlocul lacului, de unde urma să ieșim pe coastă ca să alimentăm și să ne facem provizii de mâncare. Când am plecat din Irkutsk, n-am găsit magazine pe drum, așa că mâncarea noastră până atunci constase în niște batoane de ciocolată și două pachete luate de la hotel (un sandwich, o brioșă, un măr) care înghețaseră între timp (apropo, dacă nu ai încercat până acum măr înghețat, să o faci! No kidding!)

Mini espressor manual Wacaco este minunat! Un gadget atât de mic, să facă o cafea atat de buna intr-un loc izolat este un vis devenit realitate.

Tot așa, pe batoane de ciocolată și stafide am ținut-o și în zilele ce-au urmat, când ne-am dat seama că ne putem menține energia și fără adventure food (mâncare deshidratată, pregătită cu apă fierbinte).

Am ieșit pe coastă în apropierea insulei Olkhon și am mers până la cea mai apropiată benzinărie, unde urma să ne regăsim cu celelalte echipaje și să înnoptăm în niște căsuțe de lemn de pe malul lacului. Dar de ce să fie simplu, când putea să fie complicat, nu-i așa? Niște indicații greșite ne-au oferit “ocazia” unei lungi plimbări de seară, până la căsuțe. Adică am făcut vreo 20 de km pe un drum care ne-a dus din nou pe lac, la câțiva km depărtare de coastă, ca apoi să ne întoarcem și să o luăm pe drumul corect.

Chiar în ziua în care ni se recomandase să nu mergem pe lac după lăsarea serii, ne-am trezit în mijlocul bucății care conecta două bucăți de uscat. Era un fel de autostradă pe gheață, cu două sensuri separate de o zonă de zăpadă, care avea pe alocuri chiar și semne de circulație.

Am ajuns la căsuțele de lemn la timp cât să râdem și noi de aventura noastră împreună cu celelalte echipaje care ajunseseră și ne urmăriseră poziția pe GPS. Ne-am consolat doar cu gândul că nu fuseserăm singurii induși în eroare și că mai erau și alții care au „explorat” împrejurimile. Ne-am împărtășit experiențele la un pahar de Stalinskaya, care a ținut vii căldura și poveștile până târziu în noapte.