Ne-am facut proviziile de la Supermarket-ul aflat la parterul hotelului si am plecat catre Bishkek cu gandul de a innopta acolo. Pe drum stiam ca vom trece pe langa un lac asa ca ne-am programat atat masa de pranz cat si o baie in locatia respectiva. Dupa praful de pe Pamir o baie si o plaja intra la categoria „must have” :).

Cum calatorului ii sade bine cu drumul si lui Yurty i-a fost dor de asfalt s-a comportat foarte frumos la drum si imediat am ajuns la lac. Ba chiar am descoperit ca martorul de la frana de mana pe care il aveam aprins de la intrarea pe Pamir s-a stins subit :).

Dupa foarte multe cautari am reusit sa descoperim un loc in care sa mancam ceva. Chiar daca initial am oprit masina fara a avea foarte multe asteptari de la locatia respectiva. Era o singura bucatareasa ce se transforma in chelnerita, hosteasa si manager. Am comandat mancarea fara sa avem habar ce vom primi. I-am aratat o sticla de apa fierbinte din masina pentru a primi una rece 🙂 In final am plecat cu burtile pline si cu un mare zmabet pe fata. Multumim pentru macare, a fost delicios!

Balaceala programata nu am reusit sa o mai includem in program deoarece drumurile de ajuns la lac se pare ca sunt poteci secrete stiute doar de catre localnici 🙁

Peisajul a inceput sa se schimbe si sa apara copacii. Odata cu acesta si negustori ce vindeau fructe de padure pe marginea drumului. Am oprit sa cumparam si noi dar dupa 10 minute de negociere nu am reusit pentru ca le vindeau doar la galeata si noi evident ne doream mai putine. Am mai incercat inca o data, la 5 km distanta cu succes de data aceasta.

In timp ce cumparam fructele au oprit langa noi doua echipaje din Mongol Rally ce fusesera pe Pamir. Ne-am dat seama ca am avut noroc in momentul in care un echipaj ne povestea cum s-au ales cu arsuri pe maini de la airbag-ul ce le-a explodat in fata din cauza bolovanilor.

Yurty a inceput sa traga mai greu. Am verificat iarasi altimetrul pentru a descoperi si cauza – eram la 3000 m si urcam. M-am uitat pe harta de pe telefon si am conluzionat – coboram de pe un munte, mergem un pic printr-o vale si urcam iarasi pe alt munte. Evident ca nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca valea nu exista si ca in locul acesteia se intindea un platou alpin presarat cu vacute, cai si yurte de toata frumusetea – cam aceata este si imaginea pe care o avem in cap despre Mongolia.

Ne-am mai intalnit cu alti ralioti, am imortalizat momentul si am inceput sa coboram catre Bishkek.

Ajunsi aici am facut ceva calcule – o noapte in Bishkek ar insemna sa trecem granita cu Kazakhstan-ul ziua ceea ce nu ne prea convenea. Ne-am invartit prin oras, nu am vazut nimic care sa ne faca cu ochiul asa ca am luat-o pe Yurty de urechiuse si am schimbat destinatia pentru seara aceasta – Almaty.

Am primit ajutor de acasa cu o rezervare la un hotel care sa aiba laundry service si wifi :)) asa ca am plecat la drum.

La un moment dat a aparut un semn „Stop” cu barierele deschise. Pana acum „Stop”-ul era insotit si de bariere inchise asa ca am crezut ca putem sa trecem mai departe. Evident ca nu puteam si un fluier stringent ne-a semnalat acest lucru. Ne gandeam ca ne opresc iarasi pentru numar asa ca aveam explicatiile pregatite: „Pamir, Balsoi Groapa. Ulita Bad”. Dar nu, ne oprisera sa-si ia si ei o spaga asa ca am dat ultimii 200 de Sumi (aprope 10 lei :)) ) si am mers mai departe nu inainte de a ne atentiona ca nu ne merge nici lampa de la numarul de pe spate.

Granita cu Kazakhstan-ul. Inainte de a intra in vama ne-am gandit ca ar fi bine sa improvizam un numar de inmatriculare pentru Yurty.

De Kyrgyzstan am trecut ca prin branza. In schimb, la Kazakhstan a inceput frecusul – asteptatul la coada si completarea formularelor necesare in rusa de data aceasta. Am bagat un „Ia nipanimaio paruski” si a fost delegat un alt conducator auto ce astepta la coada cuminte sa-mi completeze si mie formularele. La inceput a fost reticient, dar cand a auzit ca in cazul in care nu-mi completeaza si mie formularele nu intra in tara le-a completat scrasnind din dinti. Nici acum nu stiu ce scrie in ele :)) Vamesii luau spaga la greu pentru diverse chestii si m-au intrebat si pe mine de bani din Romania asa ca am pus bancnotele de 1 leu la treaba si am trecut mai departe. :)) Haraso!

Ne vedem maine in Almaty!