Aveam sa descoperim un nou peisaj. Senzatia este ca ne-am teleportat undeva. Acum cateva ore eram intr-un loc intunecos cu un zgomot foarte puternic in partea drepata si cu o masina din care coborasera 4 indivizi iar acum aveam stanca de jur-imprejur, un rau fioros ne despartea de Afganistanul cel infricosator.

De partea cealalta a raului nu erau nici tunuri, nici tancuri, nici mitraliere doar oameni vazandu-si de viata lor. Pe partea noastra a raului era un drum cat sa incapa cu greu Yurty si un camion. In stanga se inalta maret un versant. In nici doua minute ne-am ridicat scaunele si am plecat, inainte ca un nene cu o barba ciudata sa ne intrebe de sanatate. Eram inca paranoici.

Dupa 5 km ne-am oprit langa o cascada ce ne-a servit ca mic dejun, cafea si tot ceea ce are nevoie un om ca sa se trezeasca. Ne-am spalat pe fata si dintr-o data, lumea din jurul nostru s-a colorat – dar din pacate doar cea din jurul nostru deoarece sub noi era, sau mai bine spus lipsea in continuare drumul. Am scos aparatul si ne-am transformat in turisti japonezi.

Pe partea Afganistanului am observat un stil de viata foarte interesant. Oamenii au reusit sa teraseze malul stancos si sa-l transforme in gradini iar pe peretii stancosi au construit drumuri pe care cu greu incape un om.

Tot asa am inaintat pana la Korog, orasel ce ne astepta de o zi. Am pierdut hotelul rezervat cu o seara inainte si asta ar trebui sa ne invete minte sa nu ne mai facem planuri pe astfel de drumuri. Incercarea de a manca ceva a esuat lamentabil. Am arat cu degetul spre o farfurie ce avea deasupra castraveti si rosii. Arata chiar bine. Ajungand sub furculita noastra, am observat ca sub rosii si castraveti era o combinatie de un fel de smantana, ulei, pateuri si alte chestii dubioase. Am platit si am plecat. Pe Yurty am gasit-o in stare buna, o supraveghea un Argal.

Am alimentat totusi la urmatorul magazin cu 4 batoane de ciocolata pentru a le savura pana in Murgab. Drumul s-a imbunatatit considerabil, bucatile de off road erau din ce in ce mai rare dar totusi neasteptate. Muscand alte cateva gropi am ajuns pe un varf de munte aflat la 4000 si ceva de metri. Senzatia a fost unica atat pentru noi cat si pentru Yurty care tragea cu greu din cauza lipsei de oxigen. A urmat o sedinta foto si am inceput sa coboram. Cel putin asa credeam. In fapt eram pe un platou foarte pitoresc, care nu parea sa se mai termine. I-am dat lui Yurty sa manance jaratec deoarece Murgab-ul si hotelurile ne asteptau. A urmat o coborare foarte frumoasa presarata cu aceleasi gropi suprinzatoare.

Ne apropiem de Murghab, apar primele 2/3 case, dispar! Mergem in continuare crezand ca intram in inima orasului. Dupa cativa km incepem sa ne indoim ca acest acest oras ar mai avea vreo continuitate. Oare spre cele cateva colibe ne indreptam noi cu atata entuziasm? Mda, orasul se pare ca disparuse in spate.

Incepe o lapovita neaosa si apar dintr-o data trei oameni pe marginea drumului. Noi speram ca ne vor lamuri care-i treaba cu Murgab-ul, ei sperau ca vor avea un loc pe bancheta din spate a lui Yurty ticsita deja de bagaje. A fost dezamagire de ambele parti si ne-am continuat drumul, schimband destinatia pentru noaptea aceasta cu Kyrgyzstan-ul.

Pe drum, Yurty a inceput sa respire greu. Verificand altimetrul am descoperit ca suntem chiar mai sus decat fusesem mai devreme. Ne apropiam de 4650 m. Noi incercam dar Yurty nu mai putea. A fost nevoie de doua asalturi pentru a cuceri ultima panta si sa ajungem pe punctul cel mai inalt al acestui drum. Am marcat momentul cu o poza facuta cu ajutorul trepiedului pentru ca nu mai era nimeni altcineva in jurul nostru.

A inceput o noua coborare si ne-am trezit in fata unei noi bariere. De data aceasta Nimeni! Nimic! Nicio mitraliera! L-am trezit pe omul cu arma si l-am scos din cortul sau, ne-a intrebat unde mergem, a spus ca nu suntem pe treaba noastra si ne-a sugerat sa ne culcam.

Today: Good morning!
Punct de control: Bună ziua!
Today: Hello!
PC: Rusă o înțelegeți?
Today: Aaa, nu înțeleg.
PC: Passport.
Today: Passport. … Eu înțeleg rusa un pic.
PC: Un pic?
Today: Un pic.
PC: Încotro v-ați pornit cu noaptea în cap?
Today: Doar un pic.
PC: Noaptea nu e voie … noaptea.
Today: Noaptea, yes… We are going to Kirghistan.
PC: Kirghistan?
Today: Kirghistan. We will go to the border and sleep at the border and in the morning we go across the border.

Multumim MBL pentru traducere

Cu toate ca initial am fost reticienti si nu am fost de acord ne-am gandit ca un om cu o arma langa locul de dormit nu este chiar o idee rea. Yurty ne-a adapostit din nou, scaunele pe spate! Noapte buna!