Dimineata cand am deschis usa de la camera aveam sa descopar unul dintre cele mai impresionante hoteluri in care am avut placerea sa stau vreodata Orient Star. Am iesit in curtea interioara a hotelului pentru a descarca fotografiile si filmarile de pe carduri si am fost surprins sa constat ca m-am sincronizat cu personalul hotelului in timp ce culegea menta. Senzatia din acel moment este greu de descris in cuvinte.

Razvan a plecat sa-si rezolve cu un localnic problemele care au reparut la telefon iar eu cu Naren am inceput sa exploram Khiva. Am descoperit un oras extrem de curat si de primitor ce te trimite in povestile cu Aladin. Am descoperit vanzatori de bumbac, o fabrica de covoare si stradute pe care ne-am pierdut visand.

Dupa ceva vreme, ne-am reintalnit cu Razvan, am avut o discutie aprinsa legata de faptul ca am intarziat la intalnire si am mancat intr-unul din locurile in care probabil se opreau si negustorii ce vindeau matase cu cateva sute de ani in urma. Nota de plata a constat intr-un pumn de bancnote (aproximativ $ 15) .

Cum stateam cam prost cu carburantul am plecat sa alimentam. In Uzbekistan, la benzinarii poti alimenta doar stand la niste cozi imense si daca mai prinzi. Varianta a doua este sa alimentezi de la vanzatori ambulanti la un pret un pic mai mare, dar nu mai mult de  $ 1 / litru :).

Carburant avem, pofta de drum este, urmatoarea destinatie Bukhara. Pana la Bukhara sunt 450 km, intunericul se asterne iarasi peste peisajul de basm si intram intr-nu alt oras ce nu promitea foarte multe. Oboseala isi spunea cuvantul, incercam cu disperare sa gasim hotelul rezervat si ajungem sa facem facem un “U turn” intr-un giratoriu si niste localnici care urlau entuziasti – “Police! Problem!”.

Am ajuns la marginea orasului pe o alee intunecata langa zidurile unei cladiri mohorate, nimic spectaculos, ba chiar dezamagitor. Nu aveam cheful sau energia necesara sa mai cautam altceva. Dincolo de receptia modesta descoperim curti interioare si terase adica mult mai mult decat parea la prima vedere. Invatam din nou ca aparentele inseala.

In Bukhara am avut placerea sa-l redescoperim pe Mario care ajunsese inaintea noastra si se cazase la acelasi hotel. Noaptea s-a terminat spre dimineata la povesti cu Naren, Farhan, Amir si Mario.

Noapte buna!