Ne trezim intr-un peisaj de vis, desert si o yurta langa noi! Minunat! mai putin minunat este nisipul care este peste tot…dar peste tot! Pun mana pe apartul foto si incep sa fac cateva poze in stanga si in drepata, trezesc echipa si sus pe cai!

Mai avem 350 de km pana la granita cu Uzbekistanul si speram sa-i facem cat mai repede.

Pe drum ne trezim cu Farhan si Amir (cei doi ce participau la un alt raliu cu un Audi all road) ca ne fac flash-uri si ne claxoneaza. La scurt timp am realizat ca nu am inchis bine portbagajul asa ca toate bagajele noastre erau insirate pe drum. Bine ca nu e vreo artera circulata asa ca am reusit sa le adunam pe toate si sa le bagam in masina.

Suntem in desert fara apa! cumva am reusit sa facem aceasta performanta asa ca suntem intr-o cautare agita dupa o oaza adica un punct din care sa cumparam cateva sticle de apa. La 100 km de granita cu Uzbekistan-ul gasim un magazin pe marginea drumului, intram, gasim apa si pepene rosu care cumva mai era si rece 🙂

La 13:00 am intrat in vama unde am inceput aceeasi birocratie caracteristica. De data aceasta ne-au pus sa scoatem toate bagajele din masina, bagaje pe care le-au rascolit pe toate partile si ne-au batut in fiecare cm patrat de tabla / plastic pret de vreo doua ore. Mi se cere o spaga de $ 5 si ii spun in cea mai clara romana ca ii dau daca imi face cunostinta cu ma-sa la cat m-au frecat. Ma intreaba daca vorbesc rusa, ii spun nu! Engleza! dar stai ca pe asta nu o cunosti tu :p Gata am iesit din tara lui papura voda! Prietene, noi nu mai calcam pe aici! PA!

Urmeaza vama cu Uzbekistanul – intre cele doua tari este o distanta de 5 km :)) alte formulare / formalitati … dar mult mult mai usor decat la Uzbekistan. Aici platim $20 pentru asigurare si primim restul de $5 in Sumi (moneda locala) 1 $ = aprox 2700 sumi iar cea mai mare bancnota la ei este de 1000 sumi, deci va dati seama cam ce plasa iti trebuie pentru a cara bani pe aici :))

In noaptea asta dormim la Khiva! Sotia lui Farhan ne-a facut rezervari la „Orient Star Madrassah” am bananait un pic prin oras pana am reusit sa dam de el, dar am fost recompensati pe deplin. Oamenii au facut dintr-o veche Madrassah un hotel minunat.

Dus, am scos nisipul si am plecat la un restaurant. Am observat cu suprindere ca sunt foarte multi vorbitori de engleza pe aici – se pare ca au studiat engleza in America, oricum vorbesc foarte bine.

La restaurant am ramas pana pe la 02:00 moment in care ne-am mutat in curtea interioara a hotelului pentru a auzi povestile timpului. Minunat!