Iata-ne in Baku, Azerbaijan. Orasul asta pur si simplu iti taie respiratia. Totul se schimba in Azerbaijan – drumuri, cladiri, orase … absolut TOT! Ne-am intrebat din nou: Cum naiba, de ce, de unde? Avem sentimentul ca nu ne vom putea explica ce se intampla aici pana cand vom pleca din Azerbaijan.

Ne-am dus direct spre port. Eram plini de emotie si nerabdare. Avea sa fie prima dificultate majora din raliul asta: trecutul marii Caspice. Aveam cateva idei, cativa oameni de contact care ne-au promis ca daca ii contactam ne vor ajuta cu problema asta in schimbul unei sume de bani. Ne-am gandit sa incercam mai intai si sa vedem daca avem nevoie de ei sau nu. Un lucru stiam sigur: nu ne permitem sa petrecem prea multe zile in Baku. Stabilisem ca daca cineva ne zice in momentul in care ajungem in port sa ne urcam pe feribot si sa plecam, vom pleca. Macar sa fie asta problema….sa nu vedem Baku-ul.

Portul l-am gasit dupa cateva orbecaieli, cu ajutorul unor localnici foarte primitori si ospitalieri care ne tot trimiteau inainte si inapoi (chiar erau ospitalieri, doar ca nu eram noi in stare sa punem intrebarile potrivite….sau in limba potrivita).

Portul era minunat – se lucra in jur asa ca pana am ajuns efectiv in port ne-am imbracat intr-un strat gros de praf. Cu hainele nu era o problema, erau deja murdare. Cu ochii in schimb, alta poveste. Dupa furtuna de nisip, a inceput distractia – de la vama ne-au trimis la „casa” sa platim taxa de port, la casa nu era nimeni. Dupa ce am asteptat pana ni s-au lungit urechile apare o dromaderita care ne spune ca astazi s-a inchis si ca nu avem ce face: „tumorau tumorau”. Aparent asta e cuvantul lor preferat in portul asta. Am zis ok…o atentie pentru tanti asta. Am incercat sa o mituim cu $10 si doua pachete de tigari moment in care a inceput sa rada la telefon cu cineva. Nu intelegea de ce ii dam spaga. Noi de unde era sa stim ca e femeia de serviciu ? :)) Pana la urma ne-a ajutat spunandu-ne ca trebuie sa venim a doua zi la ora 09:00/10:00 pentru a plati taxa.

Ne-am mai dus inca o data in port si am reusit sa o scoteam pe Yurty din Azerbaijan, gasind un vames azer care vorbea germana. Ne-am bucurat vazand ca in fata noastra, la ceea ce credeam noi ca e o coada pentru feribot, mai erau inca trei masini de Mongol Rally. Poate ca timpul petrecut pe mare va trece mai repede asa.  A ramas ca a doua zi sa venim cu taxa platita pentru a finaliza formalitatile de imbarcare. Gata! E timpul sa mai mancam altceva decat junk food asa ca ne-am oprit la un restaurant de langa port unde am mancat si ne-am rezervat si hotel – Du Port – aveam sa aflam ca am facut o alegere excelenta. Mers la hotel, dus si aruncat in pat. In sfarsit, dupa aproape doua zile de alergat…somn.

Dupa doua ore am coborat sa ne intalnim cu un roman, prieten cu Razvan, ce lucreaza in Azerbaijan ce ne-a fost ghid in seara respectiva. Baku este un oras fantastic mai ales cand ai pe cineva care sa ti-l arate in adevarata sa splendoare si care sa-ti povesteasca si istoria recenta a orasului. Multumim foarte mult pentru timpul acordat 🙂

Asa s-a incheiat ziua asta, cu mancare traditionala, conversatie buna, muzica populara, si multa vodka, poate chiar prea multa!