Am reusit sa ne trezim in jurul pranzului si dupa mai multe cafele ne-am pus in miscare. Pe drum am aflat ca Politia din Batumi are Mini Cooper si am gasit o alta cladire impresionanta  – White Restaurant, un restaurant construit pe dos. Ne-am intalnit cu Naren si cu Jasmin in parcarea hotelului lor si am format pentru prima data in raliul asta o caravana 🙂 Ba chiar am si ramas a doua masina, pana cand am realizat Naren nu are nici o idee cum sa iesim din Batumi.

Am preluat initiativa, si intr-un final ma reusit. Drumul spre Tibilisi a fost greu, aglomerat, plin de politie. Spre surprinderea noastra, oamenii legii erau acolo doar ca sa observe jungla de pe strazi, supravegheaza pasiv haosul si nu dau nici macar dezaprobator din cap. Pe drum ne-am mai oprit din cand pentru a ne regrupa si pentru a mai exersa comunicarea non-verbala cu vanzatorii ambulanti. Am facut poze cu unul dintre ei care era tare entuziasmat de traseul nostru. I-am explicit cat am putut si am plecat mai departe.

Pe inserate am ajuns la Gori, orasul de bastina al lui Stalin si am vizitat una dintre fortaretele de pe deal. Nimic din ce am vazut acolo nu amitea de faptul ca nu cu multi ani in urma, oraselul asta era ocupat de rusi.

La plecare, am mers din nou dupa Naren si GPS-ul lui, si am aflat(din nou) ca nu stie unde mergem. Ne intorceam la Batumi. I-am dat flash-uri, claxoane, apoi am renuntat si am facut o intoarcere la 180 grade pe autostrada. Da, pe autostrada. Nu ne-a vazut nici politia, si nici Naren. I-am trimis un SMS cat se poate de explicit, si ne-am vazut de drum. Parca nu suntem facuti sa mergem in coloana. Cel putin nu in spatele coloanei.

Naren si-a dat seama ca merge aiurea abia dupa 50 km si s-a intors intr-un final spre Tbilisi.

Hotelul David Sultan n-a fost greu de gasit. Am chinuit-o pe Yurty pe niste stradute inguste, cu multe masini parcate fara sens. A meritat efortul pentru la hotelul asta am gasit niste oameni foarte primitori, care ne-au ajutat cu tot ce avem nevoie, chiar si o curte interioara pentru Yurty.  Tbilisi e fabulos, dar oricat am incercat sa gasim un restaurant cu mancare traditionala, n-am reusit. Ba chiar am gasit un mirific „Cafe de France”. Si ca sa citez chelnerul serveau „only italian food”:) La asta nu ne asteptam. Am mancat intr-un restaurant dragut – People’s si am facut un mini-tur al orasului pe la 03:00 dimineata, eu dormind iarasi la turul respectiv. Ca un somnambul care se respecta, am reusit totusi sa gasesc intr-un final drumul spre casa.

Good night Tbilisi!