După ce patru români au încheiat cursa Atlantic Challenge după aproape 5,000km la vâsle, un altul se pregătește pentru o provocare și mai îndrăzneață: peste 8,000 km pentru a traversa Atlanticul.
Cum ai ajuns să faci parte din echipajul ”Voyage beyond the horizon”?
După vacanţa prelungită de sărbători, am primit un mesaj de la Leven Brown, deţinătorul mai multor recorduri de vâslit oceanic, cu privire la disponibilitatea unor locuri în barca unei echipe din Insulele Feroe, pentru aventura Voyage beyond the horizon. Practic, după aproape doi ani de pregătire, se aflau în situaţia neplăcută de a pleca în patru în loc de şase din cauza unor probleme personale a doi dintre ei. După câteva zile am avut o scurtă discuţie cu Jákup Jacobsen, liderul proiectului, am analizat condiţiile de participare și am decis să mă implic. Cu Leven intrasem în contact în vara anului trecut, în timpul pregătirilor pentru Atlantic Challenge (n.red. Alex a fost printre finaliștii acestui proiect) şi, probabil, a contat foarte mult impresia pe care i-am lăsat-o referitor la pregătirea mea fizică, tehnică şi de navigaţie, deoarece nu a trebuit să dau prea multe explicaţii liderului expediţiei, iar de cealaltă parte susţinerea oferită concetăţenilor săi de către Livar Nysted, un alt deţinător de recorduri de traversări oceanice, a reprezentat o garanţie că lucrurile sunt bine făcute până aici, în pregătirea expediţiei.
Din fericire, de prin luna iulie, după traversarea Mării Negre, am reluat antrenamentele de sală alături de alți trei prieteni, foşti sportivi de performanţă – Vlad Grigore, Bogdan Mălăcea și Mihai Dumitru – cu care plănuiam să realizăm cel puţin o traversare oceanică în viitorul apropiat – astfel că m-am menţinut într-o formă fizică ridicată până în prezent.
Care este traseul pe care îl veți face?
Plecarea va fi din Portimao, în sudul Portugaliei, ne vom îndrepta spre sud-vest, spre Tenerife, spre curentul favorabil, vom traversa spre Caraibe, spre Cuba, unde vom face o escală – fie în Baracoa, în capătul estic, unde a acostat Columb pentru prima oară în Cuba, fie în Havana. De acolo vom porni spre nord, către Miami, Florida – punctul final al expediţiei.
Cu ce e diferit acest traseu și această încercare față de ceea ce au făcut românii în cursa Atlantic Challenge, echipă din care și tu ai făcut, temporar, parte?
În primul rând este o traversare de la un continent la altul, spre deosebire de traseul cursei Atlantic Challenge care porneşte din Tenerife şi se opreşte în cele mai estice insule din Caraibe. Asta înseamnă că traseul pe care îl voi parcurge va fi aproape dublu – peste 8,000km – față de cel din competiția Atlantic Challenge – aproximativ 5,000km.
În al doilea rând, este o iniţiativă independentă, ceea ce înseamnă că nu vom beneficia de confortul unor ambarcaţiuni de asistenţă, cu medic la bord, cu vâsle şi piese de schimb pentru echipamente vitale.
Care e scopul acestei aventuri?
Scopul este de a realiza prima traversare de la est la vest a Atlanticului, unind cele două continente din Portugalia în Florida şi stabilind un record de traversare. Este totodată o ocazie să stabilim și recordul naţional de traversare între continente. Acest proiect îşi propune, de asemenea, să valorifice notorietatea în direcţia promovării unor proiecte sociale, unul dintre ele fiind acela de finanţare a accesului la apă potabilă în Somalia. În ceea ce mă priveşte, scopul meu este să atrag atenţia asupra nevoilor proiectului MagiCAMP – tabăra pentru copii cu afecţiuni grave. Acest proiect are nevoie, pe lângă fondurile necesare desfăşurării proiectului, de implicarea fizică a voluntarilor, pe diferite activităţi, de la animatori şi supraveghetori pentru copii până la forţă de muncă pentru diverse activităţi, de amenajare a spaţiilor care există acolo, de exemplu.
Cât va dura această călătorie și care sunt provocările?
Durata călătoriei este de 60 de zile, iar la provocările obişnuite ale unei astfel de expediţii (condiţii meteo, oboseală, umezeală permanentă, hrană de expediţie, dorul de casă) se adaugă, în cazul nostru, barierele culturale şi de limbă, deoarece, deşi probabil vom vorbi în engleză, fiecare va gândi „în limba lui”. Va fi un experiment social interesant pentru mine, pe care îl voi analiza atent şi va fi parte din experienţa de traversare. Având în vedere că îmi doresc să realizez astfel de traversări şi cu alte echipaje, inclusiv cel cu care mă antrenez acum în România, o astfel de experienţă este un bun exerciţiu şi un studiu de caz.
Cine sunt coechipierii tăi?
Isaac Giesen, neozeelandezul, este format ca salvamar de la vârsta de 14 ani, ceea ce nu este ceva neobişnuit pentru concetăţenii lui. La fel cum nu este neobişnuit pentru copiii din alte insule să participe de mici la activităţi comunitare, cum este serviciul de salvamar sau la concursuri de profil. De exemplu, primăvara trecută, la Teignmouth, în Anglia, pe durata cursurilor de navigaţie, am asistat la antrenamente în apa oceanului ale copiilor din localitate. Isaac este, de asemenea, pasionat de caiac şi este înregistrat pentru ediţia următoare a Talisker Whiskey Atlantic Challenge în clasa Solo.
Cei patru feroezi sunt toţi vâslaşi şi navigatori experimentaţi, având avantajul de a participa la curse de vâslit oceanic, în bărci clasice, organizate în Insulele Feroe pe toată durata anului. Edmund Berg este electrician, ceea ce ne conferă un confort important referitor la funcţionarea echipamentelor şi instrumentelor. El a recablat personal toată electrica bărcii, ca să se asigure că va funcţiona corespunzător. Jógvan Clementsen este pescar și fost soldat, obişnuit cu rigoarea militară şi cu ideea de lucru în echipă, în condiţii grele. Niclas Olsen este pasionat de bicicletă şi schi fiind, de asemenea, şi un înotător foarte bun.
Iar Jákup Jacobsen, care locuieşte în Danemarca, lucrează într-o multinaţională şi este un împătimit al călătoriilor cu caiacul.
Ce te atrage în aventura asta?
Acum un an şi jumătate, această întrebare ar fi avut un răspuns diferit. Este adevărat că am plecat în această aventură pentru că mi se pare o provocare pe mai multe planuri – condiţie fizică, pregătire psihică, disponibilitatea de a lucra într-o echipă în condiţii grele, ocazia de a învăţa lucruri noi şi de a trăi experienţe deosebite – dar, după traversarea Mării Negre, răspunsul este mai simplu: pentru că am prins gustul acestei aventuri. În plus, văd această traversare ca pe un curs avansat, în care pot să învăţ de la coechipieri mai multe despre navigaţie, despre vreme şi despre vâslit, lucruri pe care să le folosesc mai departe, în viitoarele expediţii.
Când va începe călătoria și când se va încheia?
Călătoria va începe în prima săptămână din februarie, în Portimao, Portugalia şi ne-am propus să o încheiem în Florida, după 60 de zile, deci în prima săptămână din aprilie vom ajunge la finish.
Cu ce e mai dură traversarea asta decât cea din Atlantic Challenge, în afară de distanța mai mare?
Durata va fi, de asemenea, mai mare, iar proviziile, medicamentele și echipamentele trebuie dimensionate ca atare, nu doar cantitativ, cât şi calitativ, pentru că trebuie să ţii cont de ce se poate întâmpla cu corpul uman peste un prag de 50 de zile de efort. Totodată, dincolo de zonele comune ale curselor, ne putem confrunta cu condiţii meteo diferite, cum ar fi curenţi sau vânt dinspre nord în partea finală a călătoriei, când vom vâsli în sus, spre Miami, de-a lungul coastelor Floridei. Şi, peste toate acestea, se adaugă lipsa confortului oferit de disponibilitatea unei ambarcaţiuni de asistenţă. Din punct de vedere mediatic, traversările independente beneficiază de mai puţină expunere, ceea ce înseamnă că efortul de a le face cunoscute este mai mare.
Ce înseamnă sportul în viața ta?
Provin dintr-o generaţie care a făcut sport în cluburi de la o vârstă fragedă. Deşi sunt fiu de antrenor de judo, am început cu tenis și handbal și abia în facultate am ajuns să practic judo. Prin urmare, perspectiva unui efort îndelungat, presiunea unor obiective de efort și a lucrului în echipă nu îmi dau emoţii.
Am încercat să transmit şi copiilor mei pasiunea pentru sport, astfel încât acum ambele fete practică sport cu mare plăcere. Cea mare (12 ani) practică jiujitsu brazilian şi schiază foarte bine, iar cea mică (8 ani) joacă tenis şi face parte din ansamblul de dansuri al şcolii.
În ultimii ani am participat la triatloanele organizate în ţară, deoarece combinarea celor trei discipline – înot, bicicletă şi alergare – mi se pare o provocare frumoasă, atât în cursa propriu-zisă, cât şi din perspectiva antrenamentelor necesare.
În familie încercăm să petrecem cât mai mult timp în natură, iar în vacanţe suntem destul de activi, preferând schiul, drumeţiile montane, înotul în mare sau plimbările cu bicicleta.
Având o firmă de vânzare şi închiriere de echipamente sportive, am luat contact cu plimbările cu caiacul pe râuri şi lacuri, o activitate nu foarte populară în România, dar în creştere. De aici până la a lua foarte în serios o invitaţie de a traversa la vâsle un ocean nu a mai fost mult, în ciuda faptului ca sunt o persoană mai degrabă prudentă şi nu un aventurier.
Leave A Comment