Romania va participa pentru prima data la eveniment.
Vlad Grigore, Alexandru Dumbrava, Ionut Olteanu, Marius Alexe si Marian Tonea sunt cei 5 finalisti selectati care, in urmatorul an, vor incerca sa ajunga in echipa Atlantic 4 si care, alaturi de Andrei Rosu si Vasile Osean, vor incerca sa traverseze Oceanul Atlantic intr-o barca cu vasle in cadrul evenimentului Atlantic Challenge. Cursa, care exista din anul 1997 si care are o distanta de 5.000 de kilometri, aduna echipaje din toata lumea. Fiecare dintre ele strange fonduri pentru mediu, sanatate ori copii defavorizati. Efortul echipei romanesti se va duce catre HOSPICE Casa Sperantei si campusul socio-medical pe care il vor construi la Adunatii Copaceni, destinat copiilor cu boli rare sau limitatoare de viata. Suma necesara pentru construirea acestui campus e de 1,5 milioane de dolari. Deocamdata s-au strans 500 de mii de dolari.
Am vorbit cu Vlad Grigore, unul dintre finalisti, despre probele de foc prin care au trecut cu totii ca sa ajunga aici si despre ce urmeaza in lunile care vin.
Esti unul dintre cei cinci finalisti care spera ca la anul sa traverseze Atlanticul in barca cu vasle. Ce ne mai poti spune despre tine, Vlad?Chiar daca ai mei au incercat de cand eram mic sa lipeasca un sport de mine, avand grija sa ma duca la fotbal, inot, tenis de camp, baschet, abia in clasa a 9-a am descoperit rugby-ul. Mi-a placut foarte mult, asa ca am facut parte din echipa Arpechim din Pitesti.
Ulterior, in Bucuresti, m-am angajat din primul an de facultate si nu am mai alocat timp sportului, pana in momentul in care am realizat ca aveam 23-24 de ani si abia ma mai miscam. Acela a fost momentul in care am iesit sa alerg. Cinci minute, in jurul blocului, pentru ca doar atata am putut. Ulterior, am inceput sa merg la maratoane, triatloane si alte competitii pentru sportivii amatori.
Pentru ca voiam sa fac si mai multe, mi-am luat permisul de motocicleta si pe cel de scafandru pentru a explora locurile in care accesul este mai dificil.
In 2012 lucram in cea mai mare banca din Romania si, in drumul spre birou, am realizat ca, desi avem un job foarte bun, in sediul central din buricul Bucurestiului, ceva nu ma multumea pe deplin, asa ca am inceput sa caut „sarea si piperul”. Astfel, am auzit despre The Mongol Rally, cel mai mare raliu caritabil din lume, o cursa de anduranta desfasurata pe distanta dintre Londra si Mongolia in masini mici, de oras, fara modificari speciale. Impreuna cu Razvan Stuparu am infiintat comunitatea Today You Can Do Anything, o platforma in cadrul careia oamenii isi depasesc limitele si descopera viata in afara zonei de confort. Asa ca, in 2013 am participat la „The Mongol Rally” intr-un Peugeot 206 si astfel ne-am deschis apetitul catre evenimente „anormale”.
In 2014 am fost la The MototaxiJunket, un alt eveniment caritabil. In cadrul acestuia, echipajele parcurg 3.000 de kilometric prin Peru, traversand Jungla Amazoniana si cucerind Anzii.
2015 mi-a adus sansa de a face parte dintr-o echipa minunata care a traversat Statele Unite ale Americii de la est la vest si inapoi. Si tot in acel an, am aflat despre un eveniment in cadrul caruia un echipaj format din 200 de oameni isi doresc sa traverseze Oceanul Atlantic la bordul celei mai mari ambarcatiuni construita in stil viking. Mi-am dorit sa fac parte din acel echipaj, dar nu am fost selectat.
Cum ai aflat de posibilitatea de-a face parte din echipa care va traversa Atlanticul?Am aflat despre proiectul „Atlantic4+” de pe retelele de socializare si nu am pierdut nicio clipa pentru a-mi depune candidatura.
Sunt cel putin trei motive pentru care mi-am dorit sa particip. Primul e ca tata este ofiter de Marina si cand eram mic, era plecat in voiaje. Cand se intorcea acasa imi povestea pe unde a fost si ce a vazut. Intotdeauna am simtit ca „apa ma cheama”, asa ca iata-ma pe ponton, gata de imbarcare. Tata are o vorba: ”faci din om marinar, dar din marinar om nu mai faci”.
Al doilea motiv este legat de puterea exemplului. Sunt un mare fan al competitiilor pentru amatori, deoarece acestea arata ca nu ai nevoie de o viata intreaga dedicata sportului pentru a face ceva de genul acesta. Unul dintre colegii mei de pe barca, Marius Alexe, spunea ca la 17-18 ani si-a dat seama ca si-ar dori sa faca canotaj. In acel moment, antrenorul i-a spus ca a venit prea tarziu, ca este prea batran pentru a face astfel de lucruri. Cu toate ca Olimpiadele sunt frumoase pentru ca etaleaza profesionistii, competitiile de amatori arata oricui ca este nevoie de dorinta de a face ceva mai mult, indiferent de varsta.
Al treilea motiv este legat de componenta caritabila. Imi doresc sa transmit mai departe faptul ca poti face lucruri uimitoare, proiecte pe care nu le vei uita niciodata in viata, doar daca contribui la bunastarea societatii, doar daca il ajuti pe cel de langa tine sa treaca pe malul celalalt. Imi doresc sa fie cat mai multi oameni care isi depasesc limitele si care inteleg ca doar impreuna putem realiza lucruri mai mari si mai frumoase.
Cum iti aduci aminte momentul in care ti s-a zis ca ai fost selectat pentru probele de foc din ”Atlantic 4+”?Am aflat ca am trecut in etapa urmatoare dintr-un e-mail in care eram trecuti cei 10 finalisti. Lista fiind in ordine alfabetica, pulsul mi-a urcat destul de mult pana am ajuns la “V”.
Pentru probele de foc, am plecat intr-o noapte de joi spre vineri din Bucuresti, fara a cunoaste destinatia finala si cu un bagaj care nu trebuia sa depaseasca 10 kg. Ne-am intors duminica spre luni noaptea. In total, 3 zile si 3 nopti de activitati. Am ajuns la Tulcea si am fost transportati intr-o zona izolata, pe o plaja a Marii Negre, vecina cu Delta Dunarii.
In prima zi am avut o deplasare de 8 ore catre locul de desfasurare, proba de inot in Marea Neagra, 4 ore de vaslit, cina gatita la comun. Toate acestea fara pauza de somn, deci, in total, 20 de ore. Din acest moment s-a intrat intr-o secventa de 2 ore somn, 2 ore activitati. Pentru a ne impinge si mai mult dincolo de orice limita, orele de somn nu au fost respectate. Pe parcursul noptii a trebuit sa sortam un lighean de linte, naut, orez simplu si orez integral, proba gandita pentru a vedea rezistenta la activitati recurente. La finalul fiecarei sesiuni de 2 ore de activitati, fiecare dintre noi trebuia sa trimita 10 email-uri, pentru a testa capacitatea de a ramane cu mintea limpede. La rasarit, a trebuit sa ne putem concentra la o sesiune de o ora de yoga, condusa de unul din membrii echipajului, Vasile Osean.
A doua zi am avut simulare de managementul schimbarii – Winds of change, vaslit 2 ore, baie in pielea goala pentru a testa dificultati legate de intimitate (cei patru membri ai echipajului vor petrece minim 40 de zile impreuna in aceeasi barca), probe fizice, o noua simulare pentru a constientiza ideea ca pe termen lung, impreuna, putem obtine mai mult decat suma rezultatelor comune. Seara, dupa o sesiune de mers descult pe carbuni incinsi, a fost lansata ultima provocare majora, reconstructia platoului din Giza: piramide, temple, ziduri, totul realizat din nisip umed. In total, am lucrat 13 ore, cu mici reprize de somn, am mutat 6 tone de nisip si am realizat ca nimic nu este imposibil.
Pe tot parcursul acestor 3 zile, mesele au fost extrem de saracacioase. 4 felii de paine, un pateu vegetal si, din cand in cand, o supa la plic pentru fiecare candidat. Apa a fost, de asemenea, rationalizata.
In ziua a treia, evenimentul s-a incheiat cu o sesiune de feedback consistent, atat pentru fiecare din candidati, cat si pentru organizatori. Am sarbatorit finalul evenimentului cu o masa copioasa in Sulina.
Care probe ti s-au parut cele mai dificile?Fiecare proba a fost speciala. Cel mai dificil aspect a fost legat de faptul ca nu stiam ce se va intampla. De cand am aflat ca urmeaza sa plecam intr-o expeditie pana in momentul in care ne-am intors in Bucuresti, totul a fost un mister. Aflam de fiecare data “in ultima clipa” ce avem de facut.
De ce te entuziasmeaza traversarea Atlanticului in barca ?Pentru mine, participarea ar fi un succes daca experienta noastra va motiva si alti oameni sa isi depaseasca limitele.
In ce anume consta, de acum inainte, pregatirea specifica pentru aventura asta?Incepand de la jumatatea lunii septembrie vom avea un plan nutritional pe care va trebui sa-l urmam si un plan strict de antrenament ce consta in 2 ore/zi de pregatire fizica individuala plus antrenamente de grup in weekend. Vom avea de lucrat foarte mult la mobilitate si cu ajutorul echipei ASCENDIS vom construi si consolida echipa Atlantic4+. Pe masura ce ne vom apropia de linia de start, vom creste si durata antrenamentelor.
Cat va dura traversarea Atlanticului?Recordul este de 39 de zile, media este de 60 de zile. Depinde foarte mult de vremea pe care o vom prinde pe parcurs si de intensitatea furtunilor. Cu siguranta vom trage tare sa ajungem cat mai repede in Antigua, la final.
Leave A Comment