Scoatem hartile si vedem o scurtatura catre urmatoarea destinatie. Hotaram impreuna cu elvetienii sa ne incercam norocul asa ca plecam la drum. La prima oprire ne dorim sa schimbam si uleiul si sa avem grija si de lant.

Scurtatura este pe un drum neasfaltat dar bun. Am intrebat un localnic daca drumul e bun in continuare si ne spune ca merge si ca emsimilar cu cel pe care eram noi. Perfect! Dupa ce am trecut de urmatoarea localitate au inceput sa apara bolovani din ce in ce mai mari. Bestia tremura din toate surubelele de i-a sarit lantul. I-am pus la loc si am mai intrebat o data cum e drumul si raspunsul a fost: similar pana in urmatoarea localitate. Se pare ca localnicii stiu doar ce se intampla pana in satul urmator. Pana unde vrem noi sa mergem habar n-au daca exista drum. Dar perseveram. Elvetienii vor sa ne intoarcem dar noi nu si nu. In cel mai rau caz, motoreta se transforma in hotel la noapte. Apar gropi pe langa bolovani si de la atata tremurat ne-am trezit ca am ramas fara geanta de scule. O recuperam, o legam mai bine si ne aducem aminte de ce ni s-a spus la inceput: “tot ce nu e legat foarte bine nu va mai fi”.

Trei ore si jumatate si doar 35 km parcursi. Nu e un rezultat tocmai bun dar ne-am oprit la o bodega din sat sa ne racorim. Dupa alte discutii cu cel de la bodega am aflat ca totusi drumul este impracticabil. A mai aparut un satean cu un enduro care a confirmat si ne-a spus ca poate fi facut doar cu motorul lui si in niciun caz cu un mototaxi. Dar ne-a oferit si o alternativa. A zis ca noul primar pe care tocmai l-au ales a promis in campanie ca va face un drum pe-acolo. Daca doream, puteam astepta. Dar cine stie….

Dezamagiti, schimbam planurile si ne intoarcem in Moyomamba pentru a merge pe drumul lung dar asfaltat. Gropile de la intoarcere isi spun cuvantul. Bestia s-a inclinat foarte puternic dar intrand cu picioarele pana la glezne in noroi am evitat rasturnarea. Ajunsi in Moyomamba desperim ca ne lipseste si o casca. Facem plinul din nou si plecam catre Tarapoto. Destinatia era Juanjui. Aveam de parcurs mai mult de 200 km dar nu stiam exact cat.
Hotaram impreuna cu elvetienii sa nu ne mai asteptam si sa ne intalnim in Juanjui. Ei merg la blana cu motorul lor dar noi vrem sa protejam motorul pentru urcarile la altitudine.

Intorsi pe asfalt bestia incepe sa alerge intelegand ca suntem in intarziere. Am trecut de Tarapoto pe inserat si am gustat prima experienta de condus noaptea. Nu a fost cel mai bun lucru dar am reusit sa ajungem la 50 km de Juanjui, in Picota. Am hotarat sa ramanem si sa continuam maine. Ne-am intalnit cu echipajul din elvetia, am schimbat uleiul, am curatat lantul, am gasit berea si am stins lumina.