Totu-i alb pe lac, pe dealuri

Un nor imens, compact și gri, se cobora din spatele lanțului muntos care mărginea țărmul. Eram înconjurați de o crevasă pe care o puteam traversa doar dacă dărâmam la propriu un perete de gheață.

Abia a doua zi dimineață ne puteam da seama unde am ajuns. Când s-a luminat, am ieșit din cort ca să vedem că suntem… încă pe mijlocul lacului. Am continuat drumul cu echipajele de ieri plus cuplul de polonezi Beata și Pawel. Or fi aflat că în caz de urgență putem chiar să și tractăm altă motocicletă…

N-a durat mult până când peisajul a început să se schimbe. În gheață am văzut din ce în ce mai des crăpături și, puțin mai târziu, am înaintat cu greu printr-un strat de zăpadă cum doar în Crăciunurile din filme mai vezi.

Un nor imens, compact și gri, se cobora din spatele lanțului muntos care mărginea țărmul. Eram înconjurați de o crevasă pe care o puteam traversa doar dacă dărâmam la propriu un perete de gheață. Plăcută descriere, așa-i? Iată ce se întâmplă în astfel de situații.

Îți imaginezi ce bucurie a fost pentru noi să găsim, de partea cealaltă, un grup de turiști francezi, plecați cu ghidul lor rus într-o scurtă expediție pe lac. Am făcut împreună următorul pod peste bariera de gheață. Ghidul rus ne-a avertizat că înspre nord, adică unde voiam noi să ajungem, a nins recent, iar localnicii ne spun și ei că zăpada e din ce în ce mai mare, așa că francezii s-au întors. Noi ne-am continuat traseul, că doar na, ce putea să se-ntâmple?…

Simplu, zăpada se strecoară prin filtrul de aer, pe la carburator, iar la un moment dat te oprești în mijlocul drumului, ca noi. Mai era o jumătate de oră până la lăsarea serii, iar Ian și Pawel ne-au ajutat să împingem motocicleta prin zăpada adâncă.

Forma de semicerc în care am așezat motocicletele ne-a ajutat și de data asta să formăm o barieră împotriva vântului care n-a încetat să bată dinspre munte. Coarda cu care legam bagajele în timpul zilei și-a găsit utilitatea și pe timpul nopții, când am legat cu ea cortul de motocicletă, ca să nu ne trezim sub cerul liber până dimineață.

Am bătut cuiele de ancorare prin stratul de 50 de centimetri de zăpadă, care n-a reușit, însă, să amortizeze peste noapte sunetele crăpăturilor din gheață. Dar ce-am văzut în dimineața următoare a meritat orice efort.

By | 2018-05-15T16:11:50+00:00 17.03.2018|Today In Siberia Ice Run|

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.