Cum să le spui rușilor că vrei să te dai cu motocicleta pe Baikal și să te lase să faci asta?

Mă uit când în oglinda retrovizoare, când la ceas. Alex mă sunase cu 10 minute în urmă că așteaptă chitanța și vine la mașină, dar nu mai apărea. Dintr-o dată îl văd cum răsare dintre mașini, în intersecție. Nici nu apuc să-i fac semn că un coleg de trafic are grijă să intre cu hotărâre în băltoaca din fața lui. E fleașcă, apa i se prelinge din barbă pe haine.

11:55, 1 Martie.

Mă uit când în oglinda retrovizoare, când la ceas. Alex mă sunase cu 10 minute în urmă că așteaptă chitanța și vine la mașină, dar nu mai apărea. Dintr-o dată îl văd cum răsare dintre mașini, în intersecție. Nici nu apuc să-i fac semn că un coleg de trafic are grijă să intre cu hotărâre în băltoaca din fața lui. E fleașcă, apa i se prelinge din barbă pe haine.

Pornesc mașina cu gândul să-i fac loc prin zloată, când din stânga apare o tipă. O știu de undeva, dar habar n-am de unde și nici nu știu cu ce pot să o ajut, dar Alex îi face semn să intre în mașină. Îmi dau seama că e tipa pe care o văzusem în urmă cu o oră în consulat, o cheamă Misha, este din Sankt Petersburg și locuiește în Brașov de 12 ani. Urcă amândoi în mașină și demarez aproape înainte să apuce să închidă portierele. Mai sunt doar câteva minute până la deadline-ul dat de tovarășa, iar traficul din București la prânz nu este de partea noastră.

Prin fața ochilor îmi trec toate momentele cheie în procesul de obținere a vizei.

Pe la mijlocul lui ianuarie am cumpărat biletele de avion și ne-am făcut programările la consulat pentru viză. Nu știu de ce, sistemul nu mi-a dat voie să aleg nicio dată înainte de 1 martie 2018. M-am gândit că este o eroare, mi-am făcut programarea la 11:40 și am sunat la consulat să întreb dacă mă pot duce mai devreme, dar nu era nicio eroare. Pur și simplu, programul lor era plin până atunci. Le-am explicat că e obligatoriu să plecăm pe 10 martie și m-au asigurat că e timp suficient să obținem viza în regim normal, așa că m-am grăbit să-l programez și pe Alex la aceeași oră.

După câteva zile, Alex a aflat că puteam să ne programăm mai devreme la centrul de vize pentru Rusia, dar ne-ar fi costat 500 de lei de persoană ca să obținem vizele până pe 1 martie. Pentru niște oameni care își finanțează in mare parte singuri aventura, 1.000 de lei e o gaură destul de mare în buget, așa că am decis să așteptăm și să mergem direct la consulat.

10:30, 1 Martie.

Ajungem pe strada Tuberozelor, nr. 4, la consulat. Ne încercăm norocul să vedem dacă putem intra mai devreme. Sunăm la poartă, spunem că am venit pentru viză și ne lasă să intrăm. Trecem prin detectorul de metale oprit, ajungem în sala de așteptare unde o tipă completa un formular. Ne postăm la ghișeu, iar tovarășa ne întreabă pe ce nume e programarea. Îmi trece prin minte că o să se prindă că am intrat mai devreme și o să ne trimită înapoi, să așteptăm, dar spre surprinderea mea femeia începe să ne ceară actele:

  • Invitația
  • Copia de pe pașaport
  • Formularul
  • Asigurarea

Și fix când mă gândeam că e prea simplu ca să fie adevărat, tovarășa ne pune în brațe un bilețel cu suma de $82 și sucursala ING la care trebuie să plătim.
Să vă grăbiți, ne zice, că la 12 închidem! Și să vă duceți cu dolari la bancă.

Următoarele 60 de minute sunt coșmar: în drum spre ING, Alex coboară la o casă de schimb în timp ce eu dau ture cu mașina, pentru că nu găsesc loc de parcare. După vreo 10 minute, mă sună să-mi spună că a găsit o casa de schimb deschisă, dar n-are buletin, deci nu poate să facă schimbul. După încă 10 minute, ne intersectăm să-și ia buletinul. Faptul că e doar în tricou la – 5 grade e parte din antrenamentul pentru Siberia, right? Dispare iar printre mașini, să schimbe banii și să plătească taxa, cu ochii pe ceas.

Mai avem doar câteva secunde până la acel “închidem la 12!” și nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu intram mai devreme la programare. Oare chiar nu ne mai primesc dacă ajungem cu câteva minute întârziere? Misha, fata cu formularul, a avut noroc să dea peste noi și să ajungă și ea mai repede la consulat, ca să se încadreze în program.

12:05, 1 Martie

Parcăm pe strada Tuberozelor. Coborâm din mașină și jandarmul îmi spune că nu avem voie să parcăm acolo. Alex și Misha pleacă spre consulat, eu bag în marșarier, fac câteva manevre și reușesc să parchez într-un loc pe placul jandarmului.

12:10, 1 Martie

Ajung la poartă, sun, deschide, urc scările într-un suflet și aflu că trebuie să revenim pe 6 Martie. Ca să ne luăm pașapoartele cu viza! Tovarășa a fost îngăduitoare 😉

Hot tips:

  • Nu ai nevoie de bilete de avion ca să-ți faci programarea la viză!
  • Programarea se face pe site-ul consulatului – http://bucharest.kdmid.ru/queue-ro/
  • Invitație gratuită de la hotel sau contra cost de aici http://ivisa.ru/en/
  • Fotografie tip pașaport (se lipește pe formularul de viza)
  • Asigurare – eu am folosit asigurarea oferită de Revolut și a fost ok.
  • Taxa în regim normal – 41 de dolari. La ING. Cu bani schimbați 🙂
By | 2018-03-05T18:39:45+00:00 05.03.2018|Today In Siberia Ice Run|

Leave A Comment