Ziua 12: Mototaxi Junket

Pornim ziua asta foarte devreme, dar si de data asta ratam rasaritul. Avem de recuperat distanta pana la Ayacucho si vrem sa facem asta pana la ora 8. Admiram peisajul si oprim de cateva ori pentru poze in lumina diminetii. Pana la Ayacucho, ne depasesc cei din Noua Zeelanda, apoi noi pe ei si tot asa.

Ajungem in oras dar drumul pe care il avem de urmat pare prea intortochiat pe harta. Stim noi mai bine! Cautam o scurtatura si o gasim. Totul merge bine asa ca merita sa mai incercam una. Pe cea de-a doua scurtatura a vazut bestia cele mai grele drumuri ale ei de pana acum. Rezista cu stoicism si se catara pe coclauri pe unde de mult n-a mai trecut o masina. Dar un mototaxi!

Intr-un final reusim sa ajungem la drumul principal si incercam sa ne mintim singuri ca am scutit ceva timp. Punem benzina si incepem sa urcam. Trecem pe langa trei echipe din Junket oprite pe marginea drumului, le salutam si ne vedem de drum. Uracam si tot urcam. Avem un sentiment ciudat ca urcarea asta nu se va sfarsi prea curand. Pe la 4000 de metri depasim un biciclist. Tot respectul! Gringo ca si noi, dar cu varsta probabil dubla, poarta pantaloni scurti in ttimp ce noi purtam tot bagajul pe care il avem la noi. Nu gasim o explicatie care sa ne ajute sa iesim cu demnitate din comparatia asta si continuam.

4200. Am ajuns in varf, dar de obicei dupa varf cobori. Asteptam cu nerabdare coborarea pentru ca am invatat ca mai jos e mai cald. Dar surpriza, coborarea nu era. Drumul continua sa se mentina intre 4000 si 4200 de metri pentru cativa zeci de kilometri. Superb peisajul, drumul ca-n palma. Daca n-ar fi fost frigul, n-am mai fi plecat de-acolo. Peisajul ne facea sa ne simtim ca acasa. Adica in Mongolia:)

Intr-un final a inceptut si coborarea pentru ca tot ce urca trebuie sa si coboare. Un drum serpuind pe marginea muntelui, iar in stanga o prapastie la care parca preferi sa nu te uiti. Dar o poza merita asa ca iar sedinta foto. Coboram cu drumul asta mai mult decat ne-am dori si in primul sat ne oprim sa mancam ceva. Iar orez, banane prajite, cafea instant si informatii despre starea drumului de la satenii binevoitori.

Aflam numarul de km pana la destinatie dar stim deja ca informatiile cu privire la numarul de kilometri, in tara asta, sunt relative asa ca o luam pe bestie de urechiuse si ii dam bataie.

Andahuaylas, venim! Drumul se asterne lin iar bestia zburda pe acesta.

Cat ai clipi am ajuns!

Au ajuns si echipajele din Elvetia, Noua Zeelanda si Marea Britanie asa ca am iesit sa sarbatorim ziua de astazi.

Cautand un bar am descoperit ca si in partea asta de lume, ca si pe drumurile de anul trecut gasesti Karaoke Bar si cam atat. Speram sa nu prinda moda asta si pe la noi 🙂

By | 2017-06-27T18:59:30+00:00 15.10.2014|TODAY în The Mototaxi Junket|

Leave A Comment