Ziua 36: Bayankhongor

Orasul in care am ajuns la service si am incercat sa explicam ca a luat foc ventilatorul si ca aveam nevoie de un altul pentru a continua

Ne-am trezit devreme pentru ca trebuia sa o facem bine pe Yurty. Ne-am invartit toti trei in jurul masinii, unii ca sa o repare, altii ca sa imortalizam momentele.. ne-am chinuit o ora, dar baietii au reusit sa o convinga sa ajunga in primul oras, la service.

Razvan si Vlad le-au explicat mecanicilor mongolezi ca ne trebuie un ventilator si, spre surprinderea noastra au inteles si il si aveau..au urmat doua ore de munca intensa in jurul lui Yurty – mai mult cu mainile ca sa explicam ce si cum trebuie facut, cum trebuie sa stea ventilatorul, in ce directie sa se invarta…Vlad i-a invatat trucul cu fumul de tigara si cum se spune surub in romaneste sau in mongola pentru ca se pare ca este un cuvant comun 🙂 … intre timp eu am i-am invatat pe copii mongolezi strategii de lupta cu soldatii americani si am strans material foto.

Pe la pranz Yurty era din nou gata de drum..si-am pornit. Ulanbaator era inca departe..si nu stiam ce fel de drumuri ne asteapta. Am pornit increzatori pe drumul asfaltat, fara sa stim cand vom testa din nou masina pe poteca de pamant. Drumul nu s-a mai terminat, dar pe noi ne-a cuprins dorul de aventura si am mai facut cateva abateri off-road – prea ne plictiseam pe soseaua aia lina!

Peisajul a inceput sa se schimbe, pe masura ce lasam desertul in spate – multa verdeata, multe animale, cai, vaci si yaki 🙂 . Cu greu, dar l-am convins pe Razvan sa ne oprim jumatate de ora la un picnic. Sunt foarte frumoase dealurile Mongoliei, te coplesesc cu intinderea si culorile lor.

Inapoi in masina! Avem un obiectiv: pana seara trebuie sa ajungem la Ulanbaator si mai sunt cateva sute de kilometri. I-am facut destul de repede, eram pe sosea cu asfalt, cu masini care mergeau pe langa noi, total alta lume fata de ce vazusem zilele trecute…o lume pe care o recunosteam (inclusiv gropile imense de pe drum)

Pe la 10 seara am vazut luminile orasului, eram aproape, inca un pic si Mongol Rally era gata. N-am avut timp sa ne emotionam prea mult pentru ca ne-am lovit de traficul metropolei. Uitasem ce inseamna ora de varf …si oricum, chiar daca ne-am fi amintit, Ulan Bator este mai presus de orice stiam noi: masini mari, muuulte, care nu respecta nicio regula, se blocheaza reciproc si asteapta..

Am trecut cu brio si de aceasta ultima aventura (desi rabdarea baietilor au fost pusa la incercare mai mult decat in zilele cand mergeam prin desert) am ajuns… Hotelul Chinggis Khaan si bannerul mare si rosu: Mongol Rally FINISH LINE!

By | 2017-02-05T23:18:58+00:00 15.08.2013|TODAY în The Mongol Rally|

Leave A Comment